azi , scrisoarea oceanului

In valurile inalte m-am aruncat
sa prind doar vocea
valurile au tunat peste capul meu
toata existenta
sa fie oare apa cea care ne aminteste mereu
sa fim toata Prezenta ?
am privit valurile cum se spargeau la mal
am simtit cum ma lovesc de toate stancile
durere? nu , nu e durere fizica
e doar o traire ca si abandon
abandonat cui ?
asta e , fara tinta precisa
abandonat valului
atunci stancile s-au modelat
si jucau impreuna un joc
valul ma arunca si stanca cadea
astfel am ajuns la mal
ocrotita de val si de stanci
fara dureri si naluci
m-am trezit pe nisipul auriu
soarele ma incalzea , ma iubea
nisipul cald purta forma mea
in mana am vazut ca tineam
o pana de inger ,
oare a cui o fi ?
viata te poarta pe valuri inalte
dar tu stai in picioare
te pleci sau nu , ea continua
si toti au un scop
dar pe al tau , l-ai cunoscut oare ?
fara scop si tinta , in torent si in val
pe malul tarmului cald ca o scoica
sau o granula de nisip
te alinti in soarele cald
o fi bine ? doar tu stii ….
valuri sparte de constiinta oceanului – Aneta G

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Iubire si Lumina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: