Asa cum era …

A plecat ,
si-a uitat de timp .
Ceasul, se invarte in nestire .
Iar ea a ramas agatata, in acel timp.
Valuri tumultoase ,
se desprind din ocean
si pe creste inalte, ii flutura pletele.
In spumele oceanului,
s-a topit in nestire .
Ascultandu-i cerul , vocea ,
un tunet i-a luminat fata .
Fata ei, radia in albastrul oceanului ,
chipul ii stralucea precum luna
si radea , radea ,
pentru ca , nu a stiut niciodata
cum este sa plutesti
pe cerul nesigurantei
unde toate lucrurile isi au un rost .
Ea s-a aruncat in necunoscut ,
dar , ciudat , nu-i asa ?
Necunoscutul o stia pe ea
si atunci totul i-a fost facut cunoscut .
Mana ce ii prinse mijlocul,
se incolacise pe ea ,
tremura ,
dar ea , era pentru prima oara ,
iubita timpului ce tacuse
tacuse timpul , iubind-o pe ea
si a revenit din timp , iubind
iubind-o pe ea asa cum era
o lumina din curcubeu
se odihnea la mal
pe valul tacut din ocean
Asa cum era …

Explore posts in the same categories: Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: