Corinteni 13

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic.

Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,  acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.


Explore posts in the same categories: iubirea

2 comentarii pe “Corinteni 13”

  1. Mikaela Sensibilitate Says:

    Acum cred ca eu ma vad in tine …si tu in mine ….esti atat deeeee….SENSIBILITATE …..Iubire si Lumina in sufletul tau frumos …Mihaela.

  2. Dana Says:

    Dedicatie

    Cand timpul se destrama tot binele se’aduna
    din ceruri, din pamanturi, ne face o cununa
    Si intrebari, si temeri, orice ne’ar fi ranit
    Dispar ca ceata deasa, si’apare din furtuna
    Un suflet cald si vesnic, de Domnul harazit.

    Cand timpul se destrama tot ce’i frumos se’ntampla
    iar viata, nemurirea pe loc se contopesc
    Iubirea infloreste iar lumea se alinta
    Nisipul arde talpa eternelor povesti
    Si marea, zana mare, asculta pe poeti.

    Cand timpul se destrama si noi suntem mai altfel
    Ne recunoastem vesnici, ne bucuram de’un nor
    Totul prin noi se cerne, totul prin noi revine
    Lumina ne’ncalzeste si pacea ne rapeste
    Si’n dar trimis de Domnul, redevenim proroci.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: